Asunto: Amuzant

tare asta

Bula mergea plingand pe strada. Un trecator il intreaba: - De ce plangi, Bula? - M-a batut tata. - Si acum unde te duci asa hotarat? - La Steaua, ca am auzit ca aia nu bat pe nimeni...

astai si mai tare

hahaha.......uitati-va va rog la acest trailer..... este mortal
www.ungurubulan.ro

BOTEZUL...din perspectiva bebelusului
Ora 14.00. Multã lume în casã. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet

verde legat de gât, cam ca bavetica mea, dar mai îngust. Aratã caraghios,

am râs de el. Bietul tata, crede cã râd de fapt cu el. Oricum, suspect de

multã agitatie. Presimt cã e în legãturã cu mine. Ia sã stau treaz. Nu,

mamã, nu vreau sã dorm si nici sã mãnânc. Voi îmi pregãtiti ceva.

Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se

apleacã si mã gâdilã. Ãsta-i un obicei tâmpit - ce, ne cunoastem? Pe voi

vã gâdilã necunoscutii în dormitor? Ia sã plâng nitel, poate mã ia mama-n

brate si scap. Deci trag aer în piept, deschid gura si...

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adicã trebuie sã fi dormit, nu? cã acuma

m-au trezit. Ce mitocani... Bã, dormeam, da? Ce mã trambalati atâta? Na,

cã acum a apucat-o pe mama cheful sã mã schimbe. Femeie, tu pe ce lume

esti? Lasã-mã-n pace sã dorm! Ia sã tragem aer în piept...

Ora 16.15. Credeti cã am chef de plimbare? Adicã, zãu, vã imaginati cã

asta vrea omu' sâmbãtã dupã-amiazã pe la patru, sã se dea cu masina? Si

acum ne si întoarcem, cã cicã au uitat un certificat de nastere. Asta mi

se pare o prostie - ce, aveti nevoie de dovezi cã m-am nãscut? nu urlu

suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-sãããã, la mine-n

paaaat!

Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan înalt! Miroase

cam naspa, n-ar strica o curãtenie generalã, dar dacã n-au ferestre, nici

n-ai ce sã speri... Uite-i si pe tipii ãstia, umblã-n rochii aurii cu

mâneci negre, doi bãrbosi... na cã unul a pus mâna pe mine - ia gheara, bã

naspetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Cântã - sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângã ãstia.

Aloouu, mã blues brothers, mai încet cã nu mã mai aud gândind! Mã tine-n

brate o tanti, habar n-am cine e, ãia rag de mama focului, e cam multã

lume în spate, e si oalã mare în stânga, o masã... Cred cã ãstia vor sã

mã mãnânce. Bãi, trebuie sã scap de-aici imediat. Mama! Maaa-maa! Cât

mai tare: MAAAA-MMMAAAA!

Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu

ei, clar, în loc sã mã scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea

m-a bãgat, dacã e sã mã gândesc), a vent sã-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta

crezi tu, mamã, cã am nevoie acum? Ia-mã de-aici, nu-i vezi p-ãstia ce-mi

pregãtesc? Ce trãdãtoare... Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din

partea ei.

Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bãrbosilor stau.

Ãia fac vrãjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobã cu gesturi

stranii. În oala aia e apã, m-am prins. Nu vãd de-aici dacã e vreun morcov

si niscaiva pãstârnac înãuntru, dar n-am nici o-ndoialã. Cred cã mã fac

ciorbã. Am încurcat-o rãu de tot. Cred c-am si rãgusit, dar nu mã las -

cineva trebuie sã mã salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tãcut, fazanul

crede cã datoritã lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile

magice. Când or vrea sã m-arunce-n oalã, o sã-mi iau zborul si-o sã le dau

cu tifla din turlã. Roadeti-vã unghiile, na, canibalilor.

Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masã,

m-au dezbrãcat. Pentru o clipã am ajuns pe burtã, dar puterile magice n-au

actionat, n-am putut s-o sterg, desi am încercat. Acum m-a luat bãrbosul

nr. 1 si mã duce spre oalã. Acum, ajutor acum! Bã, nu mã bãga-nãuntru, bã,

stai asa......

Ora 17.15. WHOA! S-a rãzgândit, uite-l cã mã scoate. Stai sã tip.

Ora 17.15. Nu, iar mã bagã-n oalã. Mã, nebunule, terminã!

Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu dacã vrea sã mã

înece pe bune, cã mã tine de nas si gurã. Poate vrea sã mã sufoce? Mã

desteptule, tu respiri cumva pe alte gãuri?

Ora 17.15. Dacã mai face asta încã o datã, pe bune dacã nu fac si eu ceva

pe el. Mãcar atât. Ia, cã mã tine deasupra oalei, sã mã scurg. Ce

înapoiati... de prosoape n-ati auzit?

Ora 17.20. Credeam c-am scãpat, cã s-au îndurat.. M-au luat de la oloi,

m-au îmbrãcat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ãla m-au

livrat si ãla merge cu bãrbosii într-o camerã secretã. Acolo o fi tigaia,

poate nu mai vor ciorbã. Unde duceti voi copiii mici, mã nenorocitilor? Ia

sã urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi ãstia-s clar vorbiti între

ei..

Ora 17.25. Nu trebuia sã urlu. Mi-au bãgat pe gât droguri cu lingurita.

Se-nvârte tot, mã tin de bãrbie sã-nghit. Am reusit sã scuip un pic, dar

bãrbosul s-a ferit, e clar cã are experientã, pezevenghiul. În schimb,

fraierul care mã tine strâns în brate e începãtor. Acum are o amintire de

la mine pe rever.

Ora 17.30. Dhhroglgul ãla îsssi mmfaseee emfectul... mmhhhmm... mi-e

somn. Tu, trecãtorule, dacã citesti asta, sã stii cã m-am luptat ca un

bãrbat si-am fost învins miseleste. Adio si sã vã stau în gât.

Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu stiu cum am scãpat,

dar încã un botez nu mai suport. Bãi, desteptilor, sper cã nu vã mai vine

vreo idee sãptãmâna viitoare.

Femeie, ia scoate sutienul si fã-te-ncoa. N-am uitat cã m-ai trãdat acolo,

dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.

=))

e si oalã mare în stânga, o masã... Cred cã ãstia vor sã

mã mãnânce. Bãi, trebuie sã scap de-aici imediat.

Într-o zi, angajaţii de la serviciul de poştă care triază scrisorile, dau de un plic pe care, la “destinatar”, era scris “Pentru Dumnezeu”. Ăştia-ncep să râdă, deschid plicul şi citesc:
- “Doamne, ajută-mă şi pe mine şi trimite-mi 500 de lei, că nu m-ajung cu pensia şi cu cheltuielile zilnice”.
Impresionaţi, angajaţii discuta un pic şi pun toţi mână de la mână de-o chetă şi strâng ei 300 de lei. Îi pun într-un plic şi-l trimit bătrânului, fericiţi c-au făcut o faptă bună. După vreo săptămână, iarăşi un plic “Pentru Dumnezeu”. Miraţi, ăştia desfac plicul:
- “Doamne, îţi mulţumesc tare mult că mi-ai trimis cei 500 de lei, dar să ştii că n-am primit decât 300, că porcii ăia de la Poştă mi-au şutit 200 din ei

Un tânăr medic ajunge într-o mică localitate pentru a-l înlocui pe un confrate ce urma să se pensioneze. Plin de bunăvoinţă, medicul mai în vârstă îi propune celui tânăr să-l însoţească în ultimele sale vizite, pentru a se familiariza cu viitorii pacienţi. La prima casă, femeia care locuia acolo li s-a plâns că are greţuri şi se simte balonată. Fără să stea pe gânduri, medicul cel vârstnic i-a spus:
- Dumneata ai mâncat prea multe fructe. Ia tableta asta şi te vei simţi imediat mai bine.
După ce au părăsit respectiva locuinţă, tânărul se minunează:
- Domnule doctor, cum aţi reuşit s-o diagnosticaţi atât de repede şi fără s-o consultaţi?!
- Nici nu trebuia, răspunse vârstnicul. După cum ai observat, am scăpat stetoscopul şi, când m-am aplecat după el, am văzut în găleata de gunoi o grămadă de coji de banană. Am fost sigur că din pricina asta se simţea rău femeia.
- Oau! Extraordinar! Permiteţi să încerc şi eu trucul ăsta la următoarea casă?
Zis şi făcut. Aici, femeia care i-a întâmpinat părea cam nesigură pe ea şi a început să li se plângă de faptul că au părăsit-o puterile şi se simte foarte extenuată.
- Munciţi prea mult în folosul bisericii. Răriţi activităţile parohiale şi veţi fi din nou în formă, i-a recomandat tânărul medic.
- Colega, cred că diagnosticul dumitale este corect. Cum ai ajuns la el? îl întreabă medicul vârstnic pe cel tânăr, după ce au părăsit casa.
- Ei bine, după cum aţi văzut, am scăpat şi eu stetoscopul pe duşumea şi, când m-am aplecat să-l ridic, am dat cu ochii de părintele paroh, care se afla sub pat!

- Alo! Bună ziua! Sunt la radio?
- Da, doamnă.
- Adică sunt în direct?
- Da, doamnă. Doriţi să faceţi o dedicaţie?
- Şi îmi aud vocea şi cei din supermarket-uri?
- Da, doamnă, spuneţi!
- Costele, mamă, să nu mai iei lapte, că a luat tata!

Un marinar naufragiază pe o insula pustie şi rămâne acolo 10 ani. Într-o zi o fată frumoasă înoată până la insulă într-un costum de scafandru şi intră în vorbă cu bărbatul:
- Bună! Se vede ca eşti aici de mult timp. De cât timp n-ai mai fumat o ţigară?
- De zece ani!
Fata trage fermoarul de la un buzunar al costumului şi scoate o ţigaretă pe care i-o dă bărbatului.
- Oh, mulţumesc din suflet!
- Şi de când n-ai mai băut ceva?
- De zece ani!
Fata trage fermoarul de la un buzunar mai mare şi scoate o sticlă de whisky pe care i-o dă bărbatului.
- O… mulţumesc mult. Eşti ca o zână buna!
Fata (coborând fermoarul costumului):
- Şi ia spune-mi, de când n-ai mai avut o partidă…?
- Oh, Doamne, să nu-mi spui că ai şi crose de golf acolo?!

cel mai tare...felicitari pentru postare

Recensământul nu se poate încheia, fiindcă nu s-a întors recenzorul de la Florin Piersic.

***

Nu înţeleg, de ce să faci recensământ, atunci când există facebook?

***
Recenzorul intervievează un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi. Îl întreabă pe el:

- Statul vrea să ştie dacă aveţi relaţii amoroase în afara căsătoriei.

- Am…, dar acum că a aflat şi soţia nu mai sunt căsătorit.

***

- De ce nu se poate face recensâmnt în China?
- Pentru că imediat ce ai înregistrat unul, se mai nasc încă doi.

Un avion zbura spre Montreal, cand o blonda se ridica de pe locul ei de la Economic Class si se aseaza pe un loc de la First Class.
Insotitorul de zbor o vede si o roaga sa-i arate biletul. Apoi, ii spune blondei ca ea a platit un loc la Economic Class, asa ca va trebui sa se aseze inspate. Blonda ii da replica:
"Sunt blonda, sunt frumoasa, merg la Montreal si am de gand sastau aici.
Insotitorul intra in cabina pilotilor si le spune de bomba blonda care nu vrea sa stea pe locul platit, ci sta la First Class.
Copilotul se duce la ea si incearca sa-i explice din nou cum
staulucrurile.
Blonda ii raspunde la fel:"Sunt blonda, sunt frumoasa, merg la Montreal si am de gand sa stau aici!"
Copilotul ii spune pilotului ca - probabil - vor trebui sa astepte pana la aterizare si acolo s-o dea pe mana politiei si sa fie arestata.
Pilotul ii raspunde:- "Ce spui?...e blonda?...Ma ocup eu atunci. Sunt insurat cu o blonda. Eu vorbesc "limbajul blondelor "!
Se duce la blonda, ii sopteste ceva la ureche, la care ea :
-"Oh, ma scuzati..!!." si se muta inapoi pe locul ei de la clasa Economic.
Insotitorul de zbor si copilotul sunt uimiti si il intreaba ce i-a spus de a reusit s-o faca sa se mute la locul ei fara sa mai faca scandal.
- "I-am spus ca First Class-ul nu merge la Montreal!

Femeia de carieră

de Mircea Dinescu
Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum n u m ai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete n u m erge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă... Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână.. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea c u m aşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească. Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison c u m ândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni. Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei. Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna... Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Conferinta tinuta pe internet de presedintele Romaniei, Traian Basescu, care observa:
- In ultimele 5 minute am primit 1 milion de mesaje cu aceeasi intrebare: "Vor fi candva majorate salariile?"

... Cred ca-i SPAM.