Poveştile lui Mitran, ep. 4: Încă se bat lovituri!...

   26 iunie 1988, a opta finală - dintre care ultimele trei consecutive - de Cupa României dintre Steaua şi Dinamo. 45.000 de oameni vin la meci, oricum nu era prea clar şi deloc sigur dacă se televiza, aşa că merita să iei drumul Stadionului 23 August.

   E finala fără trofeu, aceea în care Steaua se retrage după ce, la semnalizarea lui George Ionescu, „centralul" Radu Petrescu anulează, în minutul 89, la scorul de 1-1, un gol al lui Balint. Ştiţi, Steaua se retrage de pe teren, la îndemnul lui Valentin Ceauşescu (şi el îndemnat, la rându-i, la acest gest de Corneliu Vadim Tudor) şi crainicul TVR, Dumitru Graur, iese din „direct" fără a putea comenta nici gestul respectiv, nici altceva. Milioane de oameni rămân în suspans, la radio de asemenea legătura cu stadionul e oprită. Cine a câştigat totuşi Cupa? A câştigat Steaua, cu 2-1? S-a intrat în prelungiri? Nimeni nu ştie nimic...

   ... 6 ani mai târziu, aflu continuarea într-un birou din Vasile Conta, acolo unde era redacţia Gazetei Sporturilor. Gheorghe Nertea, care fusese de serviciu în acea seară de iunie în redacţia ziarului Sportul, povesteşte: „Au început să sune telefoanele ca la Informaţii în Gara de Nord. Cât e scorul? Ce se întâmplă? Sunt prelungiri? O jumătate de oră, hai, o oră, le-am spus că-s prelungiri, apoi că se bat lovituri de pedeapsă... La vreo trei, patru ore după meci, telefoanele încă sunau... De la partid ni se spusese să nu spunem nimic, că va urma a doua zi un comunicat de la CNEFS... În fine, confuzia era totală, nici noi, în redacţie nu îndrăzneam vreun pronostic. Aproape de miezul nopţii (meciul se încheiase la nouă fără zece!) încă sunau telefoanele!

   De la biroul de presă ni se spusese să nu alarmăm lumea...! Dar ce însemna asta?! Aşa că pun mâna pe telefon şi răspund: Da, tovarăşe, suntem la curent cu desfăşurarea meciului! Cum? Nuuu, încă se mai joacă!... Păi se bat lovituri de la 11m! Cum cât e scorul? Strâns, tovarăşe, foarte strâns!"