POWERPLAY 雜誌

...acoperiş pe unul dintre terenurile principale de la US Open? Aceasta e întrebarea. Deocamdată, răspunsul e nu

Pentru al patrulea an la rînd, finala masculină de la US Open se va disputa luni în loc de duminică. Dacă în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani o asemenea poziţionare a actului de gală era o excepţie, acum se poate spune că a devenit obicei. Vremea s-a schimbat, septembrie în New York nu mai e ce a fost, ploile apar tot mai des şi mai persistent, dar parcă vremurile rămîn la fel.

Asta pentru că programul ultimului turneu de Mare Şlem al anului continuă să fie înrobit de contractele de televiziune, în vigoare cel puţin pînă în 2013. Ele prevăd ca primul tur să se desfăşoare pe durata a trei zile, luni, marţi, miercuri, şi nu două, ca în restul concursurilor majore. Şi mai prevăd acea Super Saturday, ziua de sîmbătă cu semifinale masculine şi finală feminină. Ceea ce Rafael Nadal a numit "crazy", ceea ce atît Roger Federer, cît şi Novak Djokovici au amendat, fiecare cu argumentele sale. 

OK, a plouat rău şi două zile din program au fost anulate ca şi cum o gumă invizibilă le-a şters de pe tablă dintr-o mişcare. La Flushing Meadows nu există acoperiş pe nici una dintre arene. Jucători, spectatori şi telespectatori enervaţi, soluţie nu există. Cel puţin deocamdată. Construirea unui acoperămînt pentru uriaşul teren "Arthur Ashe", cel mai mare din lume rezervat pentru tenis, este imposibilă din cauza restricţiilor structurale. Atunci poate pe "Louis Armstrong" sau pe Grandstand?  

Terenul pe care sînt ridicate este unul prea puţin rezistent, cu infiltraţii de apă, aşa că ar fi greu. Să zicem însă că s-ar rezolva, dar ce te faci cu biletele? E ca şi cum ai plăti pentru cel mai bun apartament din hotel, însă te trezeşti la capătul holului fiindcă în rest e inundaţie. Ar mai fi o variantă: o nouă arenă, pe locul lui "Louis Armstrong" şi Grandstand, care ar fi dărîmate. Asta ar însemna însă costuri prohibite în acest moment.

Jucătorii sînt nemulţumiţi. Unii dintre ei au trebuit să intre pe teren trei zile la rînd, or, nu aşa era programul prevăzut iniţial. Nadal spune că el şi colegii din Consiliul Jucătorilor au participat la o grămadă de şedinţe de la începutul anului şi că are o senzaţie de zădărnicie.  

Federer completează: "La turneele de Mare Şlem, noi avem mai puţine pîrghii şi uneori sistemul e abuzat. Nu ne-am bucurat că a trebuit să începem Roland Garros-ul duminica, dar ne-am supus. Nu vrem să jucăm aici sîmbătă şi duminică la rînd, dar tot o facem. Sînt multe lucruri de pus la punct". 

Parcă niciodată în ultima vreme nu s-au auzit atîtea voci cu greutate unindu-se pentru a semnala ceva ce scîrţîie. Poate că în ochii diriguitorilor tenisului mărimea şi mărirea premiilor în bani ar trebui să le închidă gura jucătorilor. Ei însă mai vor şi altceva. Atenţie, respect, afecţiune. Vor să ştie că părerea lor contează. Pentru că, înainte de toate, sînt oameni. Iar oamenii ar trebui să comunice între ei pentru a rezolva problemele. Sau nu?

Tablou de ploaie. Maşinuţe, prosoape, oameni de ordine cu instrumente de uscat terenul, US Open îşi protejează cimentul, nu şi jucătorii. Programul ultimelor zile a devenit unul aglomerat şi a stîrnit revolta numelor importante.