Sport Life |

A jucat de 485 de ori în prima divizie din România şi dă un verdict dur: "Acum e vitaminizare, atunci era valoare!"

   A jucat până la 39 de ani în prima divizie! Florea Ispir, 485 de meciuri în prima ligă a României, al doilea în topul all-time al prezenţelor după Costică Ştefănescu (490 de meciuri), vorbeşte relaxat despre fotbalul de acum 30 de ani, despre cel de acum, despre lipsa de valoare a jucătorilor de azi şi despre escapadele bahice de la echipa naţională.

    Aveţi 485 de meciuri în prima divizie, cu doar cinci mai puţine decât Ştefănescu. Nu vă pare rău că sunteţi doar al doilea, la atât de puţine meciuri în spate?

  Supărat n-am fost niciodată, dar o undă de regret m-a încercat, de ce să nu recunosc, mai ales că am ajuns pe locul doi într-un mod straniu. Eram primul, Ştefănescu se lăsase, de fapt nu-i dăduseră drept de joc pentru Braşov după plecarea de la Craiova, aşa că am ales să spun "stop". Aveam 39 de ani, mai puteam să joc, dar am zis că ajunge. După care Ştefănescu a primit drept de joc, a reintrat şi m-a depăşit cu cinci jocuri!

    "Mai simţeam transpiraţia de fotbalist adevărat"

   Aţi jucat o viaţă întreagă la ASA Târgu-Mureş. Cum s-a adaptat un român get-beget la un grup compus în mare majoritate din maghiari?

   Oh, dar ce grup minunat am găsit aici! Eu, un bucureştean, am fost primit şi ajutat ca şi când eram de-o viaţă de-al locului. Pur şi simplu am simţit că sunt respectat. Eram prieteni între noi, dacă era unul chemat la lotul naţional ne bucuram cu toţii, ne stimulam unul pe altul.

    Era altă atitudine pe vremuri la fotbalişti, altă determinare, altă ambiţie?

   Da, eram altfel construiţi ca oameni în primul rând. Păi, dacă vedeaţi ce era la antrenamentele noastre... Jucam Uruguay cu Paraguay, trosneau tibiile, nu altceva! Există o vorbă: cum te antrenezi, aşa joci. Perfect adevărat. Astăzi nu există acest angajament, fotbaliştii actuali nu au aceeaşi determinare. Vorba unui fost coleg: "Mă, Floreo, când jucam noi, parcă mai simţeam adevărata transpiraţie de fotbalist!". Eram alte caractere! Eram împinşi şi de oamenii ăştia care veneau în tribună - şi veneau cel puţin 10.000 la fiecare meci! -, ei nu puteau înţelege dacă echipa lor pierdea. Parcă îmi răsună şi acum în urechi: "Huj, huj, hajra", adică "Hai, hai, băieţi!". Nu mai zic de încurajările permanente dintre noi, căutam să ne ridicăm unul pe altul, să ne ambiţionăm.

   Despre episodul de la naţională, cu Mutu şi Tamaş, care au plecat din cantonament la băutură, ce părere aveţi?

   Băieţii ăştia fac parte dintr-un grup. Dacă ei nu sunt pedepsiţi, cum se simt ceilalţi din grup? Care e mesajul care li se transmite lor? Ce unitate poate exista în acel grup? Nu ştiu, zic şi eu.

   Poate tot datorită unor astfel de acte de indisciplină rămase nepedepsite să fi renunţat şi Chivu?

   Un tip cu principii sănătoase nu poate accepta aşa ceva!

   Dar pe vremea dumneavoastră nu se bea?

   Ba se bea şi atunci, dar nu atât şi nu aşa! Noi ieşeam lunea, când eram liberi, dar nimeni nu exagera. După care, de marţi, gata, începeam pregătirea meciului de duminică. E adevărat că pe vremea noastră era şi altfel, cârciumile se închideau la 10 seara. Vrând-nevrând, plecai acasă.

   Ce au cei din generaţia de azi şi nu aveaţi dumneavoastră, cei de acum 30 de ani?

   Hm... Păi, de valoare superioară a celor de azi nici nu se pune problema atât timp cât toate generaţiile din 1970 şi până în 2000 au fost peste cea de acum! Au în plus vitaminizarea! Şi condiţiile de refacere, bineînţeles. La începutul anilor 70, noi, la ASA, aveam trei duşuri, dintre care unul era al lui Tibi Baci, adică al antrenorului Tiberiu Bone! Aia era refacerea noastră. Atunci erau fotbalişti a căror valoare era peste nivelul condiţiilor, astăzi este invers. Atunci, dacă făceai o preluare greşită sau nu dădeai o pasă bună, n-aveai ce căuta în prima ligă. Acum, văd că sunt unii care se chinuie să pună mingea jos!

   Pe lângă valoare, ce mai aveaţi peste cei din actuala generaţie?

   Aveam bun-simţ! Da, acel bun-simţ pe care îl capeţi de obicei în cei şapte ani de acasă. Noi, dacă pierdeam un meci, ne era ruşine să ieşim a doua zi pe stradă. Ne durea înfrângerea, aveam orgoliu, astăzi mă uit că nici vorbă de aşa ceva. Sunt fotbalişti care după înfrângeri stau în cluburi până la patru dimineaţă.

   Despre copii, adică despre cei care nu se văd venind din urmă?

   Da, asta este o mare problemă. S-au distrus terenuri - numai la Târgu-Mureş au dispărut vreo şapte! - , nu mai sunt antrenori de copii, nu mai vin copiii la fotbal. Nu mai e pasiune aproape pe nicăieri. Nu mai spun că acestor copii le lipsesc modelele. Uite Bucureştiul! Pe vremuri veneau 70.000 de oameni pe fostul "23 August", iar tu, ca şi copil, erai fascinat, voiai să fii şi tu precum cei din iarbă. Copiilor de azi le lipsesc modelele.

   "Cel mai greu adversar pe care l-am avut ca fotbalist a fost Dumitrache. Fabulos atacant, avea o viteză de reacţie şi o detentă uluitoare. Cu Dobrin era iarăşi greu de tot, dar el nu juca chiar vârf, aşa că i-l mai pasam la marcaj lui Loţi Bölöni sau lui Tică Varodi",

   Florea Ispir, fost căpitan al A.S.A. Târgu Mureş

   Florea Ispir

 Născut la 25 noiembrie 1949 în comuna Vîrtejul, judeţul Ilfov
 A jucat întreaga carieră la seniori pentru ASA Târgu-Mureş, între anii 1970 şi 1988, dintre care 15 ediţii de campionat numai în Divizia A
 485 de meciuri şi două goluri în prima divizie
 Internaţional U 18 al României
 3 selecţii la selecţionata B a României

Articol scris de Ioan Viorel