PowerPlay Revija

   Paul Parvu; Alexandru Pascu; Gh. Negreanu; Dumitru Dan, 4 studenti au pornit sa ocoleasca pamantul pe jos. Aceasta poveste este o relatare cutremuratoare a unuia dintre supravietuitori.

     O istorie incredibila se leaga de numele unor romani la inceputul veacului XX. Atleti, temerari, aventurieri sau toate la un loc, 4 studenti imbracati in costume populare, pleaca in 1910 pe drumul unei performante sportive si umane unice in istorie: Ocolul pamantului la picior, fara ajutor financiar. Aceste marturii se recompun greoi, aidoma unor diapozitive culese din ploaie, in ritmul in care lumea se grabeste acum.

     Vara lui 1908. In vestul Europei, globetroterrii fascineaza iar expeditiile sunt la moda. Touring club de France, agentie de sport si turism din Paris, lanseaza o provocare nemaintalnita: Cine parcurge 100.000 de kilometrii pe jos, ocolind pamantul cu mijloace materiale proprii, va primii 100.000 de franci francezi. Adica aproximativ jumatate de milion de euro din ziua de azi.

     Dan si Parvu sunt studenti la geografie in capitala Frantei, iar Negreanu si Pascu la conservatorul parizian. Anuntul ii pune pe ganduri: munceau cu ziua ca sa se intretina, iar banii de studii ii castigau din spectacole de dansuri, cantece si teatru popular. Toti cei 4 au 19 ani.

     100.000 in 6 ani!    

   Dumitru Dan nascut in 1889 si plecat din Buhusi, atunci un satuc la periferia Bacaului isi convinge camarazii sa se inscrie in cursa si afla si detaliile: Itinerarul era la alegere, dar trebuia aprobat de Touring Club, certificarile vamale si ale autoritatilor locale probeaza parcursul, plecarea va fi din capitala tarii de origine, iar toate costurile vor fi suportate de participanti.

   In cateva luni de zile peste 200 de "visatori" se inscriu. Dintre toate itinerarele, cel al romanilor este singurul acceptat. Dumitru Dan liderul grupului pune o conditie: doi ani sa fie lasati sa se pregateasca in tara. Nebunia ocolirii globului pamantesc de la expeditia lui Magellan din 1521, se implinise in mai toate felurile, mai putin pe jos. Recordul vremii apartinea italianului Armando Louy, care strabatuse 50.000 de kilometrii intr-un deceniu. Doar ca cei patru romani propun dublul distantei in sase ani!

     Ocolul pamantului in opinci

   Intorsi in Romania, cei patru se specializeaza in cartografie, metereologie si etnografie. Fac studii geografice si deprind cunostinte de medicina. Vorbeau franceza si germana, asa ca fiecare se apuca sa invete o alta limba. Merg zilnic 45 de kilometrii pe jos, in zona de campie, deal si munte, in toate anotimpurile. Exerseaza diferite feluri de mers si marsaluit si aloca doua ore pe zi exercitiilor de forta si gimnasticii. Singurul impediment ramanea situatia materiala. Asa ca invata sute de cantece si dansuri populare romanesti si se experimenteaza in cantatul la fluier si acordeon: "Daca suntem romani si vom cunoaste lumea, atunci cand sa cunoasca lumea romanii, daca nu atunci cand acestia le vin la poarta? Vom purta tot timpul opinci si costum popular" propune Dan. Banii pentru hrana, transport si taxe aveasu sa-i obtina sustinand mii de spectacole folclorice, de la Teheran la Capetown si din satele eschimosilor pana la Casa Alba!

     Tragediile unei victorii ingropate

   Pe 1 Aprilie 1910 incepe calatoria impresionanta a celor 4. Pana la final, trei dintre ei aveau sa moara in conditii dramatice: intoxicati cu opium in India, zdrobiti in prapastiile din muntii Chinei sau dupa lunga suferinta dobandita de-a lungul miilor de kilometrii parcursi prin frigul siberian. Dupa ce a strabatut cinci continente, traversand de 7 ori oceanele si dupa ce a rupt aproape 500 de opinci, Dan se intoarce neimpacat in Romania lui 1916: Primul razboi ii opreste aventura, cand mai erau doar vreo 10.000 de kilometrii din itinerariu. In 1923, cand completeaza traseul si e primit cu onoruri la Paris, cei 100.000 franci francezi nu mai insemnau mare lucru: aproape 40.000 de euro astazi, caci razboiul devalorizase moneda. Mormantul temerarului roman Dumitru Dan e strajuit cu o cruce de metal, fara nume, intr-un cimitir din Buzau