PowerPlay Žurnāls

   In scurta vreme, la Londra vor debuta Jocurile Olimpice, de aceea, va propun sa parcurgem o scurta incursiune in istoria inceputurilor ei... Asadar.

Istoria Jocurilor Olimpice, antice şi moderne

   Denumite originar Jocuri olimpice (Olympiakoi Agones) au constat dintr-o serie de competiții atletice care aveau loc pe o arenă între diferite orașe ale Greciei Antice. Acestea au început în anul 776 î.Hr. în Olympia, Grecia, și s-au serbat până în anul 393  când au fost desființate de împăratul roman Teodosiu I. Unele surse consideră anul 884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice, totuși, pentru istorici începând cu anul 776 î.Hr. există o cronologie exactă a jocurilor.

   Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

   Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori.

   În ziua a cincea erau premiați învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia) care primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau erau câștigători a mai multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau periodonikes.
    Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.
    O deosebire importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că toate evenimentele atletice indiferent de gradul de importanță erau organizate sub patronajul unei divinități. La Delphi era onorat zeul Apollo, iar în Corint și Nemeea zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau atleților forța fizică și abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la Jocuri, și drept urmare, atleții se închinau la zeitățile respective.
    În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile grecești, instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”. Intervalul dintre două ediții se numea „olimpiadă”. Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin numărul de ordine al Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în primul an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).
Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleții concurau dezbrăcați .
    Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne)[4], el ordonând distrugerea clădirilor Olimpiei[5]. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediții [6]. În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din Olimpia.
    Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

   Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.

     Jocurile Zapaice, precursoare ale Jocurilor Olimpce moderne

   Cel care a lansat pentru prima oară ideea renaşterii olimpismului modern, a fost Evanghelie Zappa (1800-1865) – moşier, negustor şi întreprinzător român de origine greacă, vestit la mijlocul secolului al XIX-lea atât în Ţările Române, cât şi în Grecia.

   Cel socotit adevăratul iniţiator al ideii întemeierii Olimpiadelor moderne, Evanghelie Zappa s-a născut în localitatea Lampobo (sau Lamparo) din provincia otomană Epir, actualmente în Albania, ca cel mai mic fiu dintr-o familie cu 3 copii. Tatăl său – Vasile Zappa, a fost comerciant, iar mama – Sotira, provenea dintr-o familie vestită de aromâni. A participat la războiul ruso-turc, luptând pe teritoriul Munteniei.

   Ceea ce a rămas consemnat în dreptul numelui său, în mod deosebit, este iniţiativa de a reînfiinţa Jocurile Olimpice, ca simbol al frăţietăţii şi bunei înţelegeri între oameni şi între popoare. Ideea sa a fost socotită la început o utopie, iar unii chiar au respins-o. În jurul anului 1850 el a început o amplă campanie de reluare a Olimpiadelor. Chiar dacă nu s-a înfăptuit nimic aici, pe pământ românesc, important este de subliniat că această idee a fost enunţată pentru prima oară în România.

   Zappa chiar a lăsat în testamentul său din 30 noiembrie 1860, redactat în comuna ialomiţeană Broşteni, o indicaţie precisă în acest sens. De altfel, el a continuat iniţiativa pe tărâm grecesc. A scris regelui Otto I al Greciei, făcându-i o propunere concretă: „Restaurarea Jocurilor Olimpice, care să fie celebrate la fiecare patru ani, după învăţăturile vechilor greci, strămoşii noştri”. Acesta şi-a arătat disponibilitatea şi dorinţa de a sprijini această iniţiativă. Guvernul grec a aprobat organizarea întrecerilor olimpice, dar a lăsat pe umerii lui Zappa răspunderea financiară. Evanghelie Zappa trebuie considerat întemeietorul Jocurilor Olimpice moderne, pe care a început sa le organizeze la Atena, din fonduri proprii, în anul 1859. A stabilit ca acestea să se numească Olympii şi să se organizeze periodic, o dată la patru ani.
    Prima Olympiadă organizată de Zappa a costat în jur de 3000 de galbeni austrieci, o sumă mare pentru acea vreme, bani donaţi în totalitate de către acesta. Tot la Atena, el a înfiinţat “Instituţia Olimpicelor” şi a finanţat construirea unui complex expoziţional numit “Stabilimentul Olimpicelor”, care se va finaliza abia după moartea sa şi care îi poartă până astăzi numele: “Zapeion”, o clădire impunătoare din centrul Atenei. Ceea ce a început într-un mod modest, prin eforturi personale singulare, avea să se desăvârşească după moartea sa, odată cu decizia luată la Paris în 1892. Ideea extraordinară a valahului Evanghelie Zappa s-a împlinit în ceea ce deja numim de mai bine de 100 de ani: Jocurile Olimpice moderne.

   articol semnat: piatza.net