Ion Oblemenco

Ion Oblemenco
Informații personale
Nume complet	Ion Oblemenco
Data nașterii	13 mai 1945
Locul nașterii	Corabia, Olt
Data decesului	1 septembrie 1996 (51 ani)
Locul decesului	Agadir, Maroc
Înălțime	1,82 m
Poreclă	Tunarul
Post	Atacant
Juniorat
1958-1960 1960-1962	Progresul Corabia  Electroputere Craiova
Echipe
Ani	Echipă	Ap (Gol)*
1962-1964 1964-1966 1966-1977 1977-1978	Universitatea Craiova  Rapid București  Universitatea Craiova  FCM Galați Total	0 (0) 8 (3) 264 (167) 10(15) 272 (170)
Echipa națională
1967-1970	România U-23	12 (5)
Antrenorat
1979-1980 1980-1982 1982-1985 1985 1992-1993 1996	Universitatea Craiova(asistent)  Universitatea Craiova  Chimia Râmnicu Vâlcea  Olt Scornicești  Universitatea Craiova  Hassania Agadir

   Statuia lui Ion Oblemenco din faţa Stadionului din Craiova care îi poartă numele.

   Ion Oblemenco (n. 13 mai 1945, Corabia; d. 1 septembrie 1996) a fost un fotbalist român, care, în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Tunarul din Bănie, pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor.

      Cronologie

• 1958-1960: jucator la Dunarea Corabia
• 1960-1962: jucator la CFR Electroputere Craiova
• 1962-1964: jucator la CS Craiova
• 1964-1966: jucator la Rapid Bucuresti
• 1966-1977: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei in 1973/74, Cupa Romaniei in 1976/77)
• 1977-1978: jucator la FCM Galati
• 1978-1979: vicepresedinte la Universitatea Craiova
• 1979-1980: antrenor secund la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
• 1980-1982: antrenor principal la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
• 1982-1985: antrenor la Chimia Ramnicu-Valcea
• 1985: antrenor la FC Olt Slatina
• 1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova
• 1996: antrenor la Hassania Agadir
• Deces: 1 septembrie 1996
• A jucat 285 de jocuri in divizia A si a inscris in total 170 de goluri
• Palmaresul ca antrenor al Stiintei: 85 partide, 49 victorii, 13 egaluri, 23 de infrangeri.
• A castigat de 4 ori titlul de golgheter al Romaniei: 1966/67, 1969/70, 1971/72, 1972/73
• Cetatean de onoare - post mortem - al municipiului Craiova.

     Cariera de fotbalist

   Privind în urmă, este greu de înțeles de ce Oblemenco, un atacant cu clasă și eficacitate maximă - de patru ori golgheter al campionatului nostru (1967, 1970, 1972, 1973) - nu a jucat nici un minut în meciurile oficiale ale naționalei mari a României, rezervându-i-se doar „onoarea" de a juca în câteva partide amicale. Tricolorii au efectuat, în 1968, un turneu în America de Sud, Oblemenco a fost golgheterul tricolorilor în acel turneu, dar la revenirea în țară, selecționerul Angelo Niculescu l-a mai convocat la națională pe Oblemenco doar o dată, apoi l-a uitat definitiv pe tunarul Științei la Craiova! În prima ligă din România a debutat sub culorile Rapidului, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964, Știința Cluj - Rapid 3-1, Oblemenco marcând unicul gol al giuleștenilor. Rapidul însă l-a umilit, antrenorii de atunci ținându-l pe Oblemenco mai mult rezervă. A revenit (în 1966) la Craiova, a făcut istorie și a adus glorie pentru Știința, a fost la un pas de moarte în toamna lui 1972 (două operații de ulcer duodenal), dar a fost obligat să-și încheie cariera de fotbalist la Galați, în liga a II-a (1977-1978).

     Cariera de antrenor

   Ca antrenor, a câștigat cu Universitatea campionatul în 1980 (secund al lui Valentin Stănescu), eventul campionat-cupă în 1981 (ca principal), iar în 1982 duce Știința, în premieră pentru echipele de club din România, în sferturile Cupei Campionilor Europeni, dar după aceste performanțe a fost iarăși obligat să plece din Craiova. Antrenează apoi alte echipe, Chimia Râmnicu Vâlcea, FC Olt, Sportul Muncitoresc Slatina, Pandurii Târgu Jiu, din nou FC Olt, Progresul Corabia, iarăși Chimia Râmnicu Vâlcea. După '90, a fost rechemat la Universitatea în mai multe rânduri, ca antrenor principal al echipei mari, director tehnic, director sportiv și antrenor la satelitul de atunci al oltenilor, Constructorul - Universitatea. Nu a mai reușit însă să repete performanțele Științei din anii 1980-1981-1982. În vara anului 1995, alături de Dobrin, Oblemenco a fost în staff-ul tehnic al formației Aro Câmpulung Muscel și cei doi au reușit promovarea echipei în Divizia A, cum se numea în 1995 liga a II-a din România. La începutul anului 1996 a fost cooptat în staff-ul lui Electroputere, acolo colaborând bine cu prietenul și finul său, Petre Deselnicu, și cu președintele Marcel Popescu, iar în vară acceptă o ofertă din Maroc, de la echipa de primă ligă Hassania din Agadir. Aici, într-un meci amical al Hassaniei cu echipa Sidi Kacem, antrenată de alt român (Alexandru Moldovan „Roșu"), afectat de greșelile unui arbitru marocan (Arjoun), în penultimul minut al meciului, scor 1-1, se prăbușește pe banca tehnică, iar la spital nu mai poate fi salvat. Era 1 septembrie 1996, iar Oblemenco nu avea decât 51 de ani.