PowerPlay Žurnāls

     Victoria solitara al lui Dumitru Dan.

   Deja doi membrii al echipajului romanesc decedasera: Pascu intoxicat cu opium in India si Negreanu prabusit in prapastiile Chinei. Intrerupta de primul razboi mondial, calatoria avea sa fie terminata in anul 1923, la Paris.

     Drumul crancen prin Siberia si Alaska.

   Din zona Pekinului, Beijingul de azi, romanii pleaca indurerati catre portul siberian Nikolaevsk si apoi in Peninsula Kamceatka, la sfarsitul anului 1912. In estul Siberiei cumplite, cei doi aveau sa petreaca iarna acelui an "1.150 de kilometrii prin viscol si geruri fara egal". Cand zaresc dare de fum intr-una din zilele interminabile, verifica hartile si vad ca nu exista nici o localitate. In realitate, ajunsesera in stramboarea Bering, iar petele negre pe cer erau in realitate fumul unui vapor! "Trei zile am stat la bordul vasului olandez Sekeveningen, mai cu seama pentru ca eram flamanzi".

   Inca din prima zi, jurnalul lui Dan mentioneaza scurt: Temperatura de minus 37 de grade, maini jupuite de frig, proviziile inghetate". Printre sate de eschimosi, romanii avanseaza prin Skagway, Juneau si se opresc la Vancouver. Dan observa primele probleme la Parvu "E prea tacut, el, care radea si de neajunsuri, imi spune ca il dor de ceva vreme picioarele".

     Dupa trei ani, in Europa.

   Dupa ce participa la o vanatoare canadiana de ursi bruni, in "care capcana e legata de un bustean urias, astfel ca animalul prins fuge tarand greutatea dupa el si istovind iute". Romanii coboara spre Seattle, Portland si San Francisco, refacand sumarul lor buget cu serii de spectacole folclorice. In cele trei zile petrecute la San Francisco, Dumitru Dan exclama: "Cata diferenta de la painea inghetata la portocalele parfumate!". Strabatand California, ajung in Mexic si mai departe pana in Panama, de unde se imbarca pe un transatlantic cu destinatia Gibraltar.

   Prima intoarcere in Europa dupa mai bine de trei ani nu le lasa vreme de ragaz. Fara popasuri notabile au "alergat suierator" din Tanger la Tunis, Sicilia, Elvetia, Franta si Olanda de unde au trecut cu vaporul in Anglia, la Dover. Capitala Londra avea sa ii fascineze pe romani "De necrezut! Sunt aici mai multi scotieni decat la Glasgow, mai multi irlandezi decat la Dublin si mai multi catolici decat la Roma!"

     Gazduiti la Casa Alba.

   Ultimul spectacol al celor doi in Marea Britanie se tine la Edinburgh, de unde afla ca o companie de transport, Allen Line, ofera 100 de locuri gratuite pentru cursa transatlantica: Era semnul ca scufundarea Titanicului in aprilie 1912, inca zguduia oamenii. Timp de 10 zile Dan si Parvu navigeaza de la Glasgow la Quebec, starnind hazul marinarilor cu cele 10-12 ore de mers pe puntea vasului. Din zona Marilor Lacuri prin Cleveland, Toledo si pana la Detroit trec alte 20 de zile, iar vizitarea uzinelor Ford e umbrita de vestile din tara.

   Pe 30 Iulie 1914, "titlul din ziarul Romanul te lasa fara grai: Europa sub arme!". Pe 5 August, titlul avea sa devina "Europa in flacari!".

   Cei doi calatori sunt primiti de guvernatorii statelor Delaware si Maryland, apoi sunt invitati sa petreaca o zi chiar la Casa Alba, pe 24 Decembrie 1914! Renumele lor era in continua crestere, iar spectacolele si conferintele lor sunt chiar asteptate in Virginia, Kentucky, Tennessee si Alabama.

     Ultimul blestem, al singuratatii.

   Ajuns in Jacksonville, Florida, Parvu se prabuseste: "Era la capatul puterilor, picioarele aveau rani groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus ca e grav si ca trebuie sa se opreasca", noteaza Dan. Doua saptamani petrec cei doi prieteni fara sa stie ca nu se vor mai revedea vreodata.

   Parvu il roaga pe Dan sa i-l lase alaturi pe Harap, credinciosul caine care ii urmase inca din prima zi de drum, pe 1 Aprilie 1910 si ii transmite un mesaj rascolitor camaradului: Mai fratioare, am facut mai bine de 90.000 de kilometrii. Am fost 4, apoi 3 si iata, doi. Acuma ma pierd si eu. Nu trebuie sa se spuna ca romanii au abandonat coplesiti de greutati! Stiam ca vor fi, dar nu le-am prevazut asa de groaznice. Speram sa revedem cu totii pamantul patriei, dar n-a fost cu putinta. Trebuie sa lupti singur, sa mergi nesovaielnic mai departe!"

   Dumitru Dan isi continua drumul, singur si zguduit. Peste cateva luni in mai 1915, Parvu avea sa moara cu ambele picioare amputate!

     Primit de presedintele Cubei.

   Ajuns singur in Havana, la 18 Ianuarie 1915, dupa 6 luni de periplu american, Dan e primit cu mare fast, intalnind cea mai calduroasa atmosfera: "Sute de oameni ma asteptau, multi sportivi si jurnalisti care aveau sa ma urmeze pe toata perioada sederii". O luna de zile ia trebuit calatorului sa se refaca dupa ultimul soc, cel al singuratatii.

   Nici conferintele pe care le-a sustinut aici, nici faptul ca a fost invitat de presedintele cubanez Mario Menoncal la o intalnire privata nu l-au entuziasmat prea mult: "Am daruit un costum popular muzeului din Santiago de Cuba, am plans si am mers mai departe". Traseul continua prin Haiti, Jamaica, Puerto Rico, Barbados si Venezuela, pentru ca in Aprilie 1915 Dan sa se afle la bordul transatlantinului "Buenos Aires", cu care ajunge la Lisabona.

     Victoria de dupa razboi.

   Dupa o escala in Malta, Dumitru Dan e arestat in Salonic de un ofiter britanic care il considera spion, dupa ce ia gasit in bagaje reviste din toate colturile lumii. Europa se afla in plin razboi, iar romanul este expediat la Londra pentru ancheta, unde ministrul plenipotential al Romaniei si cluburile sportive britanice fac presiuni si in cele din urma este eliberat si retrimis la Salonic. De aici insa, Dan e obligat de mersul razboiului sa intrerupa traseul stabilit si se intoarce in tara, cand mai avea doar 4.000 de kilometrii din cei 100.000!

   Abia in vara lui 1923, cand Touring Club de France ii stabileste un itinerariu pentru parcurgerea distantei ramase, Dan pleaca din Bucuresti, pe ruta Belgrad - Skoplje - Tirana - Zagreb, traversand nordul Italiei si Elvetia. Soseste la Paris pe 14 Iulie 1923, ziua nationala a Frantei si cea in care calatorul temerar implineste 34 de ani. Afla ca fusese monitorizat in permanenta de diplomatii ambasadelor franceze si de organizatii sportive din toata lumea. Dupa ce prezinta raportul calatoriei, e primit cu fast si i se inmaneaza cei 100.000 de franci devalorizati, impreuna cu un titlu de camion mondial