PowerPlay žurnalas

   "Mulţumesc, mamă, că mi-ai pus patinele-n picioare"

Articol semnat de Viorel Tudorache • 26 Martie 2012


   Nuțu Andrei

   Bunicul hocheiului românesc, s-a retras vineri seară, la 44 de ani, cu o victorie și un gol marcat împotriva Stelei

   Cel mai longeviv hocheist din România şi-a încheiat cariera de 37 de ani aşa cum a visat: cu un meci special între Dunărea, echipa lui de suflet, şi Steaua, clubul la care a cîştigat 9 titluri de campion al României. Vineri seară, Patinoarul Artificial din Galaţi. Meciul doi al finalei pentru locurile 3-4 din cadrul Ligii Naţionale de Hochei s-a terminat. Gazdele de la CSM Dunărea sînt în culmea fericirii, au învins Steaua, cu scorul de 6-5, la capătul unui joc special.

   Echipele se retrag la vestiare. Un singur jucător mai rămîne pe gheaţă în lumina reflectoarelor, Andrei Nuţu, căpitanul Dunării Galaţi şi unul dintre cei mai reprezentativi hocheişti români. E seara lui. Ultima ca hocheist de performanţă. Spectatorii îi scandează numele. "Bunicul" hocheiului românesc s-a retras la 44 de ani fără trei zile.

   "Mai puteam juca şi acum la Steaua"

   Sentimentele din sufletul celui mai longeviv hocheist român sînt confuze. O parte din el zice că a luat decizia corectă, cealaltă că ar mai fi putut continua. Pe faţa transpirată i se citeşte împlinirea: "Am avut parte de retragerea pe care am visat-o. Să joc ultimul meci acasă, pentru echipa mea de suflet, la care am început să practic hocheiul de la 7 ani, contra Stelei, formaţie la care am trăit cele mai frumoase momente. Iar cea mai mare bucurie este că mi-am încheiat cariera cu o victorie şi cu un gol marcat. Nu se putea mai bine! Poate doar dacă ar fi fost mai mulţi oameni în tribune".

   Are totuşi un mare regret: "Mai jucam şi azi la Steaua dacă ne înţelegeam în 2002, şi nu mă lăsau să plec la Dinamo. Dar aşa a fost să fie!".

   Lacrimi în braţele mamei.

   Familia îl aşteaptă nerăbdătoare la matinelă pe Nuţu. Soţia, Cornelia, şi fiica, Ana Maria (16 ani), îi sar de gît, îl felicită şi-l consolează în acelaşi timp. "Mi-e milă de tata că s-a retras. Iubeşte mult hocheiul", spune fata sportivului.

   Bărbatul puternic s-a topit dintr-o dată. I-au dat lacrimile cînd a ajuns în braţele mamei sale, venită să-şi vadă fiul la ultima reprezentaţie. L-a strîns tare la piept şi i-a zis: "Bravo, Nuţele! Taică-tu, Dumnezeu să-l ierte, ar fi fost tare mîndru să te vadă marcînd la meciul tău de retragere!". "Mulţumesc mamă că mi-ai pus patinele în picioare!", i-a şoptit băiatul recunoscător, şterîndu-şi pe furişi lacrimile .

   Despărţirea de vestiarul copilăriei.

   Drumul pînă la vestiar a durat parcă o veşnicie. Cei 37 de ani petrecuţi pe gheaţă s-au încheiat pentru Nuţu Andrei dezechipîndu-se pentru ultima dată în cabina copilăriei sale. O cabină dărăpănată şi obscură, dar plină de amintiri. Colegii mai fac o încercare să-l întoarcă. "Nuţule, este 1-1, hai mai joacă şi următoarele două meciuri cu Steaua, le cîştigăm, luăm bronzul, şi te retragi marţi, tot la Galaţi", l-au rugat ceilalţi veterani de la Dunărea, Cătălin Geru (41 de ani) şi portarul Viorel Radu (40 de ani). În zadar, Nuţu e ferm: "Nu mai insistanţi băieţi, am zis stop, gata!". Fostul internaţional şi-a marcat retragerea ca jucător şi cu o petrecere la restaurantul de la patinoar, la care a fost prezent şi primul lui antrenor Şerban Radu.

   Prima zi fără hochei.

   A ajuns acasă după miezul nopţii, pe la ora 03:30. Soţia l-a aşteptat. "Am mai discutat puţin şi am adormit fericit", a dezvăluit Nuţu, pentru care începea o nouă viaţă, cea de familist.

   Sîmbătă s-a trezit la 7:30. Prima dimineaţă de fost hocheist. A băut un pahar de suc de roşii, a mîncat un ecler, apoi şi-a scos căţelusa, Dora, la o plimbare scurtă de înviorare pe faleza din apropierea blocului. Pentru Nuţu urma o altă zi specială. Cu două petreceri aniversare în familie, organizate cu ocazia zilei sale de naştere şi a fiicei lui, Ana Maria, care împlineşte 16 ani pe 27 martie, la o zi după Nuţu.

   "Acum încep viaţa de familist"

   Fostul internaţional are deja inima îndoită: "O să-mi fie greu fără hochei, sînt sigur! Nu o să mă mai întîlnesc cu clipele trăite cu echipa, dar uşor-uşor o să mă obişnuiesc". Priveşte însă şi partea plină a paharului: "De azi începe pentru mine adevărata viaţă de familie. Cu week-end-uri la pădure, la pescuit şi cu vacanţe la mare şi la munte". Soţia completează: "E un moment trist pentru el. O să regrete că s-a lăsat de hochei. După 18 ani de căsnicie a venit însă timpul să fim şi noi mai mult timp împreună. Nuţu nu era în ţară nici cînd s-a născut fetiţa, a venit după o săptămînă, de la Mondialele din Slovenia, să declare copilul. Nici de ziua ei n-a fost acasă pînă pe la 10 ani, tot prin cantonamente şi turnee plecat".

   "Voi juca la old-boys"

   Primul indiciu că decizia lui de a se retrage e definitivă este faptul că n-a mai adus acasă geanta cu echipament: "Am lăsat totul la patinoar. Îmi voi păstra însă tricoul, patinele şi crosa". Nu se poate rupe însă definitiv de sportul pe care l-a practicat 37 de ani cu multă pasiune: "Voi mai face deplasări cu echipa la meciurile din ţară. Pot fi util, ştiu să pregătesc o crosă, să ascut o patină. În octombrie am primit deja o invitaţie să joc cu «naţionala» României de old-boys la un turneu tare în Austria". Soţia începe să rîdă: "Ce v-am spus eu, că nu poate trăi fără hochei!".

   "La început nu mi-a plăcut hocheiul. Plîngeam că nu mai vreau să merg la antrenamente, cădeam şi mă loveam. Mama a insistat şi bine a făcut. Îi mulţumesc"

   "I-am anunţat prin sms-uri pe colegi că vineri mă retrag. Cam de pe la 40 de ani le tot spuneam că mă las, dar ei mă păcăleau şi mă convingeau să mai joc. De data asta n-au mai reuşit"

   "Am suferit multe accidentări. Am trei operaţii de menisc, dantura e prinsă cu sîrmă, nasul l-am avut rupt, iar arcada cusută pe viu. Cu toate astea dacă aş mai putea, aş lua-o de la capăt"

   "Secretul longevităţii mele a fost viaţa extrasportivă şi ambiţia enormă. N-am fost uşa de biserică, am mai pierdut şi eu nopţi, dar n-am făcut excese"

   "Nu mi-a plăcut să mă bat cu coechipierii pe gheaţă. Eu eram preocupat să dau goluri"

   "Nu voi uita niciodată golul marcat Stelei în meciul de retragere. Erau în patru pe gheaţă, m-am băgat în centru, Elekeş mi-a pasat şi am tras din prima la poartă"

   "După ce am marcat golul de 4-3, în sufletul meu, am crezut că golul meu va fi cel al victoriei. Am cîştigat însă cu 6-5, şi important pentru mine e că m-am retras în glorie"

   "Nu vreau să antrenez direct echipa de seniori. Prefer să o iau de jos, cu o grupă de copii. N-aş dori să păţesc şi eu ca Hagi"
Nuţu Andrei, fost hocheist

"Mă bucur că Nuţu meu a devenit unul dintre cei mai mari hocheişti români. Plîngeam mereu cînd pleca în deplasări. Mi-era frică să nu mi-l lovească. E tare dur sportul ăsta"

Ştefana Andrei, mama lui Nuţu Andrei

 12 kilograme cîntăreşte echipamentul un hocheist, care e compus din cască, pantaloni, apărători, cotiere, umerar şi mănuşi

Averea după 37 de ani de hochei: un apartament şi o maşină
După o viaţă întreagă dedicată hocheiului la cel mai înalt nivel, averea lui Nuţu Andrei nu se compară cu cea a fotbaliştilor la fel de reprezentativi ca şi el pentru România. Locuieşte într-un apartament cochet în Galaţi şi conduce un Ford Focus din 2001. "Nimeni nu s-a realizat din hochei. Cea mai mare realizare o reprezintă faptul că am jucat la Steaua şi la Dinamo m-a ajutat să am acum un serviciu bun", spune Dorinel Munteanu al hocheiului. Nuţu este agent şef, iar din 2005 lucrează la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Galaţi.

A muncit 6 ore, a dormit 30 de minute şi a bătut Steaua
În ultimii 7 ani, Nuţu a jucat hochei numai de plăcere. "Mergeam la antrenamente şi la meciuri după orele de program de la serviciu", explică maestrul emerit. La fel s-a întîmplat şi în ziua meciului de retragere cu Steaua. Fiind vineri, a lucrat doar 6 ore, de la 08:00 la 14:00, la "Biroul eliberări numere provizorii". Şefii l-au învoit de la ultimele două ore destinate activităţilor sportive. "Pe la 15:00 am ajuns acasă, am mîncat două sendvişuri, am aţipit vreo 30 de minute, iar la 17:00 eram la patinoar", a povestit Nuţu. Suficient cît să mai predea o ultimă lecţie de hochei.

   Andrei Petruş Nuţu
Născut 26 martie 1968, Galaţi
A jucat la Dunărea Galaţi (1986-1989), Steaua (1989-2002), Dinamo (2002-2005), Dunărea Galaţi (2005-2012)
Maestru emerit
Poreclă: Coarda
A cîştigat 9 titluri de campion al României cu Steaua
A cucerit Cupa României cu Dunărea Galaţi
A participat la 15 ediţii ale Campionatelor Mondiale (junior, tineret şI seniori)