Fotografie-document cu Helmer Hanssen şi steagul norvegian la Polul Sud, făcută pe 14 decembrie 1911

   Pe 14 decembrie 1911, norvegianul Roald Amundsen şi 4 membri ai echipei sale ajungeau în cel mai sudic punct al planetei, cu 34 de zile înaintea britanicului Scott.

   De ce să vrei să atingi Polul Nord sau Polul Sud? De ce să te înhami la o aventură incertă, periculoasă şi crudă? Răspunsul, universal, de altfel, îl oferă Sir Edmund Hillary, care, întrebat de ce a vrut să urce pe Everest, a răspuns în trei cuvinte: "Pentru că există". E explicaţia valabilă pentru toţi temerarii.

   În urmă cu exact un veac, pe 14 decembrie 1911, expediţia norvegiană condusă de Roald Amundsen ajungea la Polul Sud geografic. El, eroul în vîrstă de 38 de ani, şi alţi patru oameni, Helmer Hanssen, Sverre Hassel, Oscar Wisting şi Olav Bjaalund. La ora 3 după-amiaza înfigeau steagul norvegian în zăpada groasă, fiecare ţinînd o mînă pe băţul stindardului. "Acea zi a fost una frumoasă", scria Amundsen în jurnalul său, referindu-se nu la reuşita lor, ci, pur şi simplu, la vreme. "Ca o călătorie de plăcere", adaugă exploratorul, în stilul parcimonios, lipsit de note eroice, ce se va regăsi şi în cartea pe care o va scrie la întoarcere.

     Planificare excepţională

   Atingerea Polului Sud a fost şi o chestiune de planificare. Şi de ambiţie, poate mai ales pentru rivalul lui Amundsen, britanicul Robert Scott, pornit în aceeaşi cursă nebunească. Ambele expediţii au ajuns în Antarctica în aceeaşi perioadă, ianuarie 1911. Au petrecut acolo iarna australă, lungile luni de deprimant întuneric total, iar pe 20 octombrie norvegianul a pornit primul. Pînă la urmă, succesul său şi al oamenilor săi a fost clădit pe pregătirea expediţiei, pe deciziile luate.

   Norvegienii erau schiori înnăscuţi, excelenţi navigatori şi aveau un talent deosebit în a se purta cu cîinii. S-au descurcat pe gheaţă la fel ca şi pe ocean, verificîndu-şi iar şi iar poziţia cu ajutorul sextantelor. În plus, şi-au lăsat tot felul se semne vizibile pentru drumul de întoarcere, pietricelele din povestea cu Hansel şi Gretel. Alte avantaje: săniile au fost încărcate suportabil, schiurile geluite, iar hainele de lînă înlocuite cu îmbrăcămintea specifică eschimoşilor, pielea de ren, uşoară şi călduroasă.

     Scrisoare către Scott

  Pe 14 decembrie, Amundsen era la Pol, scriindu-i lui Scott o scrisoare în care îi ura să revină cu bine acasă. Britanicul şi ai săi au atins punctul-ţintă pe 17 ianuarie 1912, la 34 de zile în urma nordicilor, pe un traseu diferit. "Dumnezeule, acest loc este oribil!", scria Robert Scott în jurnalul său. La întoarcere, avea să se petreacă dezastrul. Toţi membrii grupului britanic şi-au pierdut viaţa, trupurile lor fiind descoperite abia în noiembrie 1912.

   Poate tocmai de aceea, izbînda lui Roald Amundsen a purtat mereu o umbră, care a trimis-o în discreţie. Reuşita norvegianului a fost mereu legată de eşecul tragic al rivalului său. În 1928, a ajuns şi la Polul Nord. Pînă la urmă însă, neastîmpărul, curiozitatea şi curajul l-au răpus, el decedînd în 1928 în urma accidentului unui hidroavion francez pornit în ajutorul exploratorului italian Umberto Nobile. Cercul s-a închis.

   "Nouăsprezece oameni, nouăzeci şi şapte de cîini, patru porci, şase porumbei călători şi un canar" se aflau pe vasul Fram, vechi de 20 de ani, pe care a călătorit expediţia lui Amundsen din Norvegia pînă-n Antarctica.

     Ce este Polul Sud?

   Cunoscut şi ca Polul Sud geografic sau terestru, este unul dintre cele două puncte în care axa de rotaţie de Pămîntului se intersectează cu suprafaţa acestuia. Este locul sudic extrem al Globului, aflat în opoziţie cu Polul Nord. Situat pe continentul Antartica. Acolo se află Staţia Amundsen-Scott, ridicată în 1956, în amintirea primilor oameni care au atins Polul Sud acum 100 de ani.

- 52 de cîini s-au aflat în partea finală a expediţiei, mulţi dintre ei fiind sacrificaţi şi ajungînd să fie mîncaţi.